România a câștigat cu Spania la Mioveni, 3-2, dar scorul spune doar finalul. Povestea adevărată e în felul în care s-a ajuns acolo.
A început bine, cu un set câștigat clar, 25-18. Apoi meciul s-a complicat. Spania a revenit, a luat două seturi la rând, 23-25 și 21-25, iar partida putea să alunece ușor într-o înfrângere din aceea pe care o simți că ai scăpat-o printre degete.
Numai că România nu s-a grăbit să cedeze.
Acolo a fost momentul important. Nu în poza de final, nu în bucuria de după, ci în clipa aceea mai puțin spectaculoasă în care o echipă trebuie să decidă dacă se strânge sau se rupe. Băieții s-au strâns. Au câștigat setul patru cu 25-18 și au intrat în decisiv cu o liniște care, de multe ori, valorează mai mult decât entuziasmul.
Tie-break-ul a fost limpede: 15-9. România a închis meciul fără să mai lase loc de îndoială.
Imaginea de după spune exact ce trebuie. Nu vezi doar niște sportivi fericiți. Vezi oboseală, descărcare, colegi care au trecut împreună printr-un meci greu și un tricolor ținut în față nu ca decor, ci ca semn că seara aceea a contat.
La Blaj, fetele au pierdut cu Muntenegru, 1-3. Nu e rezultatul pe care îl așteptau, dar nici un meci fără conținut. 21-25, 23-25, 25-22, 20-25 — scoruri care arată că România a fost acolo, aproape, dar nu suficient de constantă cât să întoarcă partida.
Și poate tocmai aici e lecția zilei. La masculin, România a găsit resursele să revină. La feminin, România a văzut cât de scump se plătesc momentele pierdute. Două meciuri diferite, aceeași realitate: performanța nu se clădește din vorbe mari, ci din seri ca acestea.
Din victorii care îți dau curaj.
Din înfrângeri care te obligă să fii mai bun.
Voleiul românesc are nevoie de mai mult decât aplauze de moment. Are nevoie de atenție, răbdare și oameni care să rămână aproape și când scorul nu arată frumos. Pentru că o echipă nu crește doar când câștigă. Crește când știe ce să facă după fiecare minge, după fiecare set, după fiecare seară.
La Mioveni, România a ridicat tricolorul. La Blaj, România a primit o lecție. Ambele fac parte din același drum.
Important este ca drumul să continue.
