Într-o lume sportivă în continuă schimbare, puține nume reușesc să traverseze generațiile și să rămână repere pentru cei care vin din urmă. Unul dintre aceste nume este Marin Pârcălabu, simbol al luptelor libere românești și arhitectul unor generații de campioni formați în perioadele cele mai dificile ale sportului național. Astăzi, la Cupa „Marin Pârcălabu”, competiție care îi poartă numele și îi onorează contribuția, povestea sa se reîntoarce în sala de lupte din complexul Steaua pentru a inspira din nou.
De la pasiune la destin: începuturile unui titan al luptelor
Pentru Marin Pârcălabu, luptele nu au fost niciodată doar un sport. Au fost începutul unui drum lung, plin de sacrificii și realizări, un drum care avea să definească nu doar destinul său, ci și pe cel al sportivilor pe care i-a format.
„Luptele pentru mine înseamnă totul. De când m-am apucat, am știut că pot face o carieră din asta”, mărturisește el. În timp, prin muncă și determinare, a ajuns să reprezinte România la Europene, Mondiale, Balcaniade și la Jocurile Olimpice – performanțe care aveau să-l propulseze în poziția de șef al secției de Atletică Grea a Clubului Steaua București.
Anii grei după Revoluție: cum reconstruiești performanța din ruine
Perioada de după 1989 a fost una dintre cele mai dificile pentru sportul românesc. Lipsa fondurilor, sălile degradate și sistemul sportiv blocat au pus presiune pe toate disciplinele.
Pentru Pârcălabu, acestea nu au fost motive de renunțare, ci provocări pe care le-a transformat în oportunități.
„Nu erau bani, sălile erau căzute, nu aveau nici apă. Dar am reușit, cu ajutorul prietenilor și al clubului Steaua, să pun totul la punct”, spune el.
Sub conducerea sa, secțiile de lupte și judo au renăscut. A amenajat două cămine de tip hotel pentru sportivii veniți din toată țara, le-a găsit locuri de muncă, sprijin și stabilitate. A construit, practic, un ecosistem complet pentru elitele sportive într-o epocă în care puțini mai credeau în resursele sportului românesc.
Performanțe care vorbesc de la sine
În perioada în care Marin Pârcălabu coordona secția de Atletică Grea, au apărut sportivi care aveau să definească generații întregi.
Un exemplu emblematic este Alina Dumitru, campioană olimpică și vicecampioană olimpică la judo – una dintre cele mai mari sportive ale României.
Pe lângă ea, multe alte talente au crescut sub îndrumarea și structura organizată de Pârcălabu, contribuind la palmaresul bogat al Clubului Steaua.
Sportul: între sacrificiu și investiție
Cu calm și luciditate, Pârcălabu afirmă că sportul este, în egală măsură, sacrificiu și investiție.
„Dacă îl faci de performanță, sportul este o investiție în viitor. Și se răsplătește. Un campion olimpic primește rentă viageră, recunoaștere, stabilitate”, explică el.
Mesajul său este clar: performanța cere disciplină, dar recompensele – materiale, morale și profesionale – fac ca sacrificiul să merite.
Recomandarea maestrului pentru tinerii sportivi
Întrebat dacă recomandă luptele libere copiilor, răspunsul său vine fără ezitare:
„Eu recomand tuturor copiilor să facă sport, indiferent care. Dar luptele libere sunt un sport complet: tehnică, apărare, forță, caracter. Le oferă toate satisfacțiile unui sportiv.”
Pentru Pârcălabu, luptele nu sunt doar un sport; sunt o școală de viață.
Cupa „Marin Pârcălabu” – tradiția care poartă mai departe moștenirea
Această competiție, ajunsă la o nouă ediție, reprezintă un omagiu adus contribuției sale și o oportunitate pentru generațiile de azi. Sala este plină de copii, părinți și antrenori – semn că luptele au găsit teren fertil.
Inițial, Pârcălabu visa la o academie în comuna natală Daia, Giurgiu. Dar realitatea demografică l-a forțat să mute proiectul la Steaua.
Fiul său, Răzvan Pârcălabu, actualul președinte al Federației Române de Lupte, a preluat inițiativa și a transformat-o într-o academie modernă, frecventată astăzi de zeci de copii.
„Avem foarte mulți copii, chiar și câte 70–80 pe zi. Sper ca, ușor-ușor, să iasă din ei campioni, așa cum aveam luptele pe vremuri.”
O moștenire vie: mai mult decât un nume
Ceea ce a început ca o carieră construită cu pasiune s-a transformat într-o tradiție, apoi într-o moștenire.
Numele Pârcălabu nu este doar o amintire a unui mare sportiv, ci un simbol care continuă să formeze caractere, să modeleze generații și să inspire o comunitate întreagă.
În fiecare copil care intră pe saltea, în fiecare competiție dedicată lui, în fiecare antrenor format în structurile create de el, se regăsește o parte din această moștenire.
Relatarea interviului
Bună ziua, nea Marin. Este o onoare să vă întâlnesc din nou, în această zi care vă este dedicată, la Cupa „Marin Pârcălabu”, desfășurată aici la CSS Steaua București. Ce înseamnă luptele pentru dumneavoastră?
Marin Pârcălabu:
Luptele pentru mine înseamnă totul – înseamnă întreaga familie Pârcălabu. De când m-am apucat de lupte, am făcut-o cu un scop clar. Mi-a plăcut acest sport, iar după ce am prins gustul luptelor, am realizat că pot face o carieră din asta. Și, într-adevăr, pas cu pas, am ajuns șeful secției.
Am participat la Europene, Mondiale, Balcaniade, la Olimpiadă. În final, am devenit șeful secției de Atletică Grea de la Clubul Steaua.
Reporter:
Ca șef al secției, ați manageriat generații întregi de sportivi într-o perioadă dificilă pentru țară, cu puține resurse. Cum ați reușit?
Marin Pârcălabu:
În primul rând, dacă eu mi-am făcut o situație și o carieră prin lupte, am vrut să dau înapoi măcar 10% din binele care mi s-a făcut. Au fost vremuri grele după Revoluție: nu erau bani, sălile erau închise sau căzute, multe fără apă.
Sala din Plevnei, unde aveam toate secțiile de lupte, box și altele, era într-o stare proastă. Am reușit, cu ajutoare de la prieteni și relații, să pun totul la punct. Am avut și două cămine stil hotel, unde cazam sportivii din toată țara pe care îi angajam la Steaua și care nu aveau unde să locuiască până își rezolvau situația.
Am avut și o relație foarte bună cu șefii clubului Steaua, ceea ce m-a ajutat enorm.
Reporter:
Ați avut performanțe remarcabile cu mai multe secții, inclusiv în judo.
Marin Pârcălabu:
Da, am avut și judo. De la noi a ieșit campioana olimpică Alina Dumitru, apoi vicecampioană olimpică. Am avut performanțe mari la multe discipline din sporturile de contact.
Reporter:
Cum vedeți sportul: ca investiție sau ca sacrificiu?
Marin Pârcălabu:
Este și sacrificiu, dar și investiție. Dacă faci sport de performanță, este o investiție în viitor. Performanța se răsplătește: un campion olimpic primește rentă viageră, premii, recunoaștere. Deci, da, sportul e o investiție pentru tineri.
Reporter:
Ce recomandare aveți pentru tinerii care vor să practice luptele libere?
Marin Pârcălabu:
Eu le recomand tuturor copiilor și tinerilor din România să facă sport – indiferent care. Luptele libere sunt un sport foarte tehnic: ai nevoie de tehnică, apărare, forță, disciplină. Toate satisfacțiile sportivului se regăsesc în lupte. E un sport complet.
Reporter:
Această cupă vă onorează întreaga activitate. Cum vedeți legătura ei cu tinerii?
Marin Pârcălabu:
Academia și cupa care poartă numele meu au fost gândite pentru a dezvolta luptele. Eu sunt din comuna Daia, Giurgiu, și inițial am vrut să fac acolo o academie. Dar tinerii s-au mai risipit, nu prea mai sunt copii.
Atunci, fiul meu, Răzvan – actualul președinte al Federației de Lupte – s-a gândit să facem academia aici, la Steaua. Clubul ne-a pus la dispoziție sala aceasta din complexul Ghencea, iar ideea a prins foarte bine. Avem foarte mulți copii, chiar și câte 70–80 pe zi, și sper ca, ușor-ușor, să scoatem din nou campioni, cum erau luptele pe vremuri.
Reporter:
Vă mulțumim mult pentru aceste gânduri și pentru întreaga contribuție adusă sportului.
Marin Pârcălabu:
Și eu vă mulțumesc. Să fim sănătoși și să vedem luptele crescând mai frumos decât sunt acum!